Psihodrama şi beneficiile terapiei de grup

Fiintele umane au trăit întotdeauna în grupuri care au fost caracterizate de relaţii intense şi durabile între membri, iar nevoia de apartenenţă este un motiv puternic, fundamental, universal.

Psihodrama este o metodă de psihoterapie care explorează prin reprezentarea scenică problemele individului. Se inspiră din teatru, folosindu-se de scenă, recuzită, roluri, dar se deosebește de el prin aceea că aduce pe scenă lumea interioară a participanților (amintiri, vise, relaţii, fantasme etc.) şi nu un scenariu preexistent. Este o metodă de lucru în grup şi de grup, situaţie în care fiecare persoană devine agent terapeutic pentru cealaltă. În grupul de psihodramă se creează o atmosferă sigură şi stimulatoare, care îndeamnă persoana să se exprime prin reprezentarea pe scenă a diferitelor dimensiuni ale vieţii sale.

Terapia de grup este unică, fiind singura terapie care oferă clienţilor oportunitatea de a aduce un beneficiu celorlalţi. Ȋncurajează versatilitatea rolurilor cerând clienţilor să oscileze între rolul celui care primeşte şi rolul celui care oferă ajutor. Clienţii îşi sunt de ajutor unui celuilalt, îşi oferă: sprijin, sugestii, înțelegere, reasigurări, împărtăşesc probleme unul cu celălalt.

“Scena sugerează subiectului un spaţiu de viaţă multidimensional şi extrem de flexibil. Spaţiul de viaţă oferit de realitate este adesea restrâns şi limitat, în el individul poate să îşi piardă uşor echilibrul. Pe scenă, el îl poate regăsi datorită unei metodologii a libertăţii: libertatea faţă de stres, libertatea de a experimenta şi de a se exprima. Spaţiul oferit de scenă constituie o amplă oportunitate de autorealizare depăşind testul realităţii prezentat de viaţa cotidiană… Pe scenă, fantasmele minţii prind corp, asumându-şi o concreteţe egală cu cea a percepţiilor senzoriale normale… Designul architectonic al scenei este conceput în acord cu exigenţele terapeutice… Natural, o psihodramă se desfăşoară – dacă este necesar – în orice loc, oriunde se află pacientul: strada din cartier, o clasă dintr-o şcoală sau locuinţa. Dar, soluţia optimă pentru conflictele mentale profunde presupune un loc special amenajat – teatrul terapeutic.” (Moreno, 1953:82)

Membrii grupului, prin feedbackul primit de la ceilalţi, prin autoreflexibilitate şi autoobservare, devin conştienţi de aspecte semnificative ale comportamentului lor interpersonal: forţele, limitările, distorsiunile interpersonale şi comportamentul neadaptiv care trezeşte răspunsuri nedorite din partea celorlalţi oameni. Înaintea grupului de terapie nu au învăţat să facă diferenţa între aspectele neacceptabile ale comportamentului lor şi o concepţie despre sine ca persoană total inacceptabilă. Prin acordarea feedbackului corect, grupul de terapie face posibilă această discriminare.

Setting-ul psihodramatic îl ajută pe individul care doreşte şi îşi asumă schimbarea, să redescopere acea stare bună, de spontaneitate, pe fondul căreia puterea creativă proprie reuşeşte să identifice soluţia optimă fiecărei situaţii contextuale.

Ȋn procesul terapiei de grup, clienţii pot dobândi înţelegerea la cel puţin 4 niveluri diferite:

1. Clienţii pot obţine o perspectivă mult mai obiectivă a prezentării lor interpersonale. Pentru prima dată pot afla cum sunt văzuţi de ceilalţi oameni: încordaţi, calzi, seductivi, pompoși, servili, aroganţi, distanţi, amărâţi etc.
   
2. Clienţii pot obţine o înţelegere a propriilor tipare de comportament mai complexe interacţional: că îi exploatează pe ceilalţi, că încercă constant să obţină admiraţie, că seduc apoi resping sau se retrag, că sunt neîncetat în competiţie, că cer iubire, că relaţionează doar cu terapeutul sau doar cu unul/unii dintre membrii.
   
3. Ȋnţelegerea motivaţională. Clienţii pot afla de ce fac ceea ce fac: cei distanţi/ detaşaţi – pot înţelege că ei evită apropierea din cauza spaimei de a fi înghiţiţi şi a se pierde pe ei înşişi; cei competitivi/ detaşaţi/care controlează – pot înţelege că sunt înspăimântaţi de dorinţa lor de a fi îngrijiți; cei timizi/servili – pot fi îngroziţi de erupţia furiei lor distructive, reprimate.
   
4. Nivel de înţelegere genetic – încearcă să ajute clienţii să înţeleagă de ce au ajuns să fie aşa cum sunt. Prin explorarea impactului experienţelor timpurii din familie şi mediu, clientul înţelege geneza tiparelor curente de comportament.